Povestea începe cu semnificația zilei de 8 martie, ziua în care acest blog este publicat. În cultura noastră sau mai bine spus, conform educației mele, ziua de 8 martie este dedicată tuturor mamelor din lume. De-a lungul timpului, încă din școala primară, îi dăruiam mamei mele cu ocazia fiecărei zile de 8 martie un cadou care simboliza prețuirea pentru tot efortul depus în conceperea și educarea mea.
Din nefericire, astăzi mama nu mai e cu noi și nu se mai poate bucura de astfel de daruri. Totuși, sunt convins că undeva acolo sus mă privește și în continuare mă îndrumă părintește, acolo când după bunul meu obicei o iau în direcții mai puțin productive.
Iar dacă tot mă privește de acolo de sus, m-am gândit că totuși aș putea să-i dăruiesc ceva. Aș putea să continui să mă gândesc la tot ce m-a învățat de-a lungul timpului, să mă uit la toate evenimentele ce au loc în viața mea și să documentez sub forma unei adunături de scrieri, lecții pe care le învăț din nou și din nou în alte forme alături de alte lucruri importante.
De ce cred că o poate bucura acest lucru? Păi, întotdeauna mama m-a încurajat să fac ce-mi place. Iar mie îmi place să-i fac pe oameni să devină mai buni. Critic mă gândesc că poate părea un gând arogant acesta: la 27 de ani să începi tu să crezi că-i faci pe alții mai buni. Cu siguranță mai am eu însumi multe de învățat, dar din câte am învățat și trăit până acum cred că pot să-i ajut și pe alții.
Iar pe lângă asta, cu siguranță îi voi oferi implicit și un alt cadou mamei dacă voi reuși să țin obiceiul actualizării acestui blog. Ca să vă fac mai bine să înțelegeți acest sentiment gândiți-vă la ultima oară când ați răsfoit un album cu poze din liceu sau și mai bine când vreo rețea socială v-a adus aminte ce făceați acum 10 ani. Vă aduceți aminte de acel moment în care ați gândit: ”Frate.. dar oare ce aveam în cap atunci?”.
Ei bine eu mă gândesc la viitoarele momente de acest tip pe care le voi avea în viitor, citind postările acestui blog, poate cine știe, chiar cu ai mei copii, primind de la Univers bineînțeles celebra completare pe care mama nu ezita să o adauge de fiecare dată când avea ocazia: ”Ți-am spus eu!”. Și sunt sigur că se va bucura copios.
Iar aici ar veni prima lecție pe care am învățat-o recent, care într-o formă amuzantă ar suna așa: dacă în acest moment tu consideri că anul trecut sau poate acum 2-3 ani erai la fel de bun, inteligent și frumos doar cu câteva kilograme în minus, ai o problemă și nu e doar de alimentație. Cel puțin în filosofia mea, pentru a te bucura de viață, trebuie să evoluezi constant învățând și descoperind lucruri noi. Cum îți dai seama dacă faci asta? Te gândești cum erai anul trecut pe vremea asta. Cu cât îți vine să exclami mai puternic: ”Ce fraier am fost”, cu atât ai evoluat mai mult și cu atât mai mult te vei bucura de viață. După cum ne spune și Matthew McConaughey în discursul de mai jos, eroul fiecăruia dintre noi, ar trebui să fie propria persoană, dar peste 10 ani.
În încheiere, sper ca toate acestea să aibă un impact pozitiv și în fiecare an, cel puțin o persoană să fie inspirată de ceea ce găsește pe acest website, să facă fie și un singur lucru simplu, mai bine. Iar dacă acea persoană, va ajunge la rândul ei să inspire mai departe la mai bine, o comunitatea întreagă poate începe să aibă de câștigat.
Și nu uitați, nimic din toate astea nu ar fi posibil fără mama, așa că vă rog trimiteți-i de asemenea un gând bun.
