Trebuie să încep prin a spune că Nassim Nicholas Taleb e unul dintre autorii mei favoriți. Nu îl simpatizez neapărat pentru succesul de care se bucură ci mai mult pentru modul ironic de realist cu care își însuflețește poveștile în toate cărțile sale. E ca un fel de înțelept care a văzut destule și nu-i mai pasă de corectitudine politică sau falsa politețe, ci pur și simplu spune lucrurile așa cum le crede, brutal de amuzant uneori. Iar ”pasiunea” lui pentru laureații ai Premiului Nobel, care-și merită mai mult sau mai puțin distincțiile, e absolut fabuloasă.
Antifragil e ultima carte pe care am citit-o scrisă de el. Înainte de ea am citit scris de el următoarele titluri: Lebăda Neagră, Păcălit de hazard, Când pielea ta e în joc și Patul lui Procust. Cu toate acestea, chiar și el spune în carte că Antifragil este piatra de temelie a tuturor cărților sale, eu am pus temelia la final, asta e. ☺
Acum, ce reprezintă acest concept de antifragilitate? Pe scurt, Taleb ne spune așa: atunci când factorul de stres e dozat suficient cât să nu omoare/distrugă, acel factor conduce la o îmbunătățire constantă. Ai înțeles tot, nu? Așa e cu filozofia asta..
Mai pe larg, pentru a avea termen de comparație, cartea propune un cadru de analiză pentru majoritatea elementelor, domeniilor și contextelor din lumea noastră. Acest cadru de analiză cuprinde 3 cadrane: fragil, robust și antifragil. În carte e făcută o comparație foarte interesante cu personaje din mitologia greacă. Să definim pe scurt ce reprezintă fiecare cadran.
Fragil, e acel element care odată supus la stres moare, dispare, nu mai e. Nu mai țin minte exact care e corespondentul din mitologia greacă, dar să ne imaginăm că vorbim despre un tânăr care trăiește în confort în secolul 21. După ce l-ai dus în vârf de munte o săptămână s-ar putea să-l aduci înapoi după 3 zile cu un elicopter SMURD deoarece nu a avut apă caldă să facă dușuleț, a răcit, apoi a intrat în depresie pentru că nu avea internet și așa mai departe, fragilitate.
Robust e acel element din cadran care e asociat cu pasărea Phoenix. Poți să îl supui la stres și să îl distrugi de un milion de ori, el va renaște și va fi mereu la fel. La fel ca într-un joc video. Nu-i rău să fii nici robust uneori, zic.
Antifragil, perla coroanei, e elementul căruia îi e asociat un personaj ușor negativ din mitologia greacă și anume Hydra, acel monstru neprietenos cu mai multe capete, care avea o abilitate ce definește antifragilitatea: dacă îi tăiai un cap, îi creșteau în loc două. Joac-o pe-asta! Adică odată supus la stres, devine și mai puternic.
Treaba asta te pune pe gânduri puțin. Și pe mine m-a pus și mi-am dat seama că uneori, am reușit să fiu antifragil. Întotdeauna după momentele grele prin care am trecut, știu foarte foarte bine cu ce am devenit mai bun. Adică, în opinia mea conceptul e valid și cred că fiecare dintre noi are exemplele sale.
Problema aici apare când cunoaștem beneficiile supunerii controlate la factori de stres ce ne pot ajuta să devenim mai puternici și mai buni, dar cu toate astea căutăm confortul, calea ușoară, calea care ne ajută să devenim fragili si să riscăm să dispărem.
Aici văd din avion o similaritate clară cu poziția lui Ray Dalio din cartea sa ” PRINCIPLES FOR DEALING WITH THE CHANGING WORLD ORDER”, unde susține faptul că toate marile imperii din istoria scrisă a lumii, au decăzut după ce au ajuns în vârf, pentru că ultima generație a devenit prea comodă și deci fragilă.
Mai departe cartea tratează într-o sumă de povești foarte multe cazuri aplicate ale acestui concept în varii domenii, de la medicină până la business. Recomand această din tot sufeltul, pentru că sincer, tare mi-aș dori să avem o societate în care factorii de stres să fie văzuți ca oportunități de îmbunătățire. Dar, după cum spunea și Mahatma Gandhi: ”Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”, așa că în primul rând mai am de lucru la mine.
Cartea poate fi cumpărată de aici: https://carturesti.ro/carte/antifragil-597362336
