2022 la 28 de ani – Cum a fost și ce urmează?
Cel mai probabil o bună parte dintre voi, în ultimele zile ale anului, dacă aveți șansa să găsiți puțin răgaz între cârnați și sarmale, vă uitați în spate la ce a însemnat 2022 pentru voi. Dar pun pariu că unul dintre primele gânduri care vă vin în minte sunt: păi n-am făcut aia, și nici aia n-am făcut-o și nici de-aia nu mi-am luat. Așa-i? Nu vă judecă nimeni aici, la fel procedez și eu într-o primă instanță, dar începând de anul trecut când pe vremea asta a reflecțiilor eram în cârje, am început să mă gândesc mai mult la ce am făcut și mai puțin la ce n-am reușit. Totuși întrebarea asta m-a sâcâit puțin: de ce nu suntem niciodată mulțumiți cu ce avem, vrem mai mult și constant suntem nemulțumiți din cauza a ce nu avem? Cam aici se joacă fericirea în viață, orice ai avea, oricine ai fi, totul e despre percepția ta în legătură cu ce se întâmplă și desigur dacă vă doriți un înțeles mai amplu, aceeași stare a ta se leagă de scopul pe care îl ai. Nu sunt în stare să scriu și să vorbesc despre înțelesul amplu, o face mult mai bine Viktor Frankl în cartea sa Omul în căutarea sensului vieții.
În schimb, anul acesta am încercat să aplic paradigma stoică, conform căreia, percepția noastră poate deforma realitatea în avantajul sau în dezavantajul bunăstării noastre. Bun, stoicii ne învață să luăm lucrurile așa cum sunt, dar eu la cei 28 de ani proaspăt împliniți deocamdată sunt conștient de faptul că îmbrac realitatea în foarte multe emoții și nu prea pot să iau lucrurile chiar așa cum sunt, cel puțin nu din prima. Așa că m-am hotărât să schimb ușor curentul și din rolul antrenorului care împinge sportivul către performanță pe fiecare plan nefiind niciodată mulțumit, am început să mai joc și rolul arhitectului care realizează o construcție pe elementele realității, fiind recunoscător pentru fiecare reușită. Cu alte cuvinte, în loc să-mi setez obiective abstracte pe care nu le ating, devenind nemulțumit că nu le-am atins dar în același timp evoluând considerabil, mai bine aleg să-mi setez direcții în care să merg, bucurându-mă de fiecare victorie cât de mică, de asemenea evoluând. În final nu știu deocamdată unde evoluezi mai mult, dar un lucru e clar, că modul în care îți petreci timpul pe Pământ e mult mai plăcut în rolul arhitectului de mai sus.
Acum după această introducere semi-filosofică, pot să spun că anul 2022 a fost unul dintre cei mai buni și productivi ani pentru mine și în egală măsură un an în care n-am avut cine știe ce rezultate. Și n-aveți idee cât mă bucur să pot spune asta acum la aniversarea a 10 ani de independență teoretică, sau cum se spune popular, după ce am plecat de acasă. Păi și cum să te bucuri dacă n-ai avut cine știe ce rezultate m-ați putea întreba. Păi uite că am reușit cumva să intru în acea etapă a vieții unde am înțeles că există lucruri mai importante decât rezultatele, dar de asemenea am înțeles că rezultatele sunt facilitate de direcția pe care alegem să mergem într-un anumit context pe care îl putem influența.
Mai simplu, rezultatul e răspunsul la întrebarea: ce vrei? O casă, o mașină, un milion de euro, o centrală nucleară, etc. Ei bine în 2022 pe mine m-au preocupat mai mult întrebările: de ce vreau asta? și cum vreau să obțin asta? Privind situația prin prisma acestor interogații, am început să mă cunosc și eu mai bine, cu toate că vorba aia, trăiesc cu mine de 28 de ani. Bun, iar aici apare punctul de inflexiune, unde cursul acțiunilor mele se schimbă urmărind motivul și procesul în loc de rezultat. De asemenea, din această poziție, eșecurile sunt de fapt avantaje, pe baza cărora îți testezi motivul și îmbunătățești procesul. Ulterior, rezultatele vor apărea și dispărea, dar atâta timp cât ești bine ancorat în motiv și proces, rezultatele vor deveni sustenabile. Așa cum spune și Simon Sinek în cartea lui Jocul Infinit, scopul e să continui să joci, nu să câștigi.
În concluzie, la 10 ani de la majorat, pot spune că am avut un an în care mi-am clarificat motivele pentru care mă mișc pe acest Pământ, un an în care m-am așezat pe direcțiile pe care vreau să le urmez de acum și până când m-oi răzgândi, un an în care am început să construiesc contexte și un an în care m-am recuperat după operația de ligamente, am călătorit, am cunoscut oameni noi extraordinari, am citit 28 de cărți, am mers vreo 1.763 de km pe bicicletă, am urcat pe munți, am început să învăț kitesurfing, am practicat fitboxing, am petrecut, m-am bucurat de timp cu prietenii și familia și în sfârșit am avut timp să fiu și mulțumit de mine.
Acum ce urmează în 2023? Păi să continui ce-am început în 2022 bineînțeles, dar acum cu ceva mai mult focus pe oameni. Mi-ar plăcea să clădesc punți cu cât mai mulți oameni din jurul meu pe baza motivelor noastre comune și nu a rezultatelor de obținut. Asta ar fi de fapt definiția unor relații de calitate, construite cu oameni diferiți de tine, pe baza motivelor voastre comune. Același lucru e valabil și pentru viața personală sau viața de familie și poate cine știe avem și aici un capitol nou în 2023.
Acestea fiind scrise, dacă ați ajuns până aici vă mulțumesc pentru atenție, iar dacă vă ajută ceva din ce am scris mai sus, vă mulțumesc din nou. Un An Nou cât mai bun posibil să avem!
