Sunteți fani ai motorsportului? Urmăriți Formula 1? Dacă ați răspuns negativ acestor întrebări vă recomand să intrați rapid pe Netflix și să urmăriți câteva episoade din serialul Drive to Survive, apoi veți înțelege mai ușor de ce am condus peste 1.000 de km pentru un Gran Prix de Formula 1. Vă las chiar aici un trailer:
Continuând, eu sunt fan al motorsportului și urmăresc Formula 1 chiar din perioada în care Netflix nu făcea seriale pe acest subiect. Una dintre amintirile îndepărtate din copilăria mea, mă înfățișează pe mine alături de părinții mei, la începutul anilor 2000, stând împreună pe canapea și urmărind cum Michael Schumacher câștigă o cursă pe ploaie în monopostul roșu al Scuderiei Ferrari. Plecând de acolo, orice obiect rotund aș fi luat în mână, m-ar fi transformat în pilot de Formula 1. De la farfurii și până la ligheane, cu ajutorul unei imaginații extrem de bogate, am tot pilotat monoposturi la fel ca Schumacher, toată copilăria mea. Nu e exclus ca de aici să fi luat și mai târziu în viață decizia de a studia inginera autovehiculelor, deci, aveți grijă ce conținut media îi lăsați pe copii să consume, s-ar putea să-i inspirați decisiv.
Mai departe, dorința de a participa la un Mare Premiu de Formula 1 probabil a început să se formeze încă de pe atunci, pentru ca doar mai recent să înțeleg ce presupune o asemenea participare. Sincer, o excursie din România pentru un astfel de eveniment, presupune un cost de luat în seamă, judecând cu mintea unei persoane raționale. Dacă mă întrebați pe mine, aș merge la fiecare cursă din calendar, dacă aș avea cu cine și cu ce, pentru că merită.
Bun, acum hai să vedem cum am ajuns eu vara aceasta în Austria pentru Formula 1, ce am făcut bine și ce nu am făcut bine. Poate aceste informații vor ajuta pe cineva la un moment dat.
Intriga acestei călătorii are o conotație romantică, ce nu mă include neapărat pe mine, eu sunt mai mult cu practica decât cu romantismul. Maria, partenera lui Ionuț, ambii foarte buni prieteni de-ai mei, s-a gândit să-i facă o surpriză dragului ei partener, făcându-i cadou de ziua lui o excursie la un Gran Prix de Formula 1. Pentru că eu și Ionuț tot spuneam de vreun an de zile că o să mergem la o cursă de Formula 1, evident fără să facem nimic în direcția asta, a fost nevoie de un moment de incisivitate feminină care să dea scânteia ce a dus la materializarea acestui vis. Pe românește, tot o femeie ne-a pus la treabă, sau mai bine spus m-a pus la treabă, mi-a comunicat intenția ei, iar al vostru arhitect de evenimente a început să se ocupe de planificare și organizare.
Primul pas, achiziția biletelor. Aici nu vă recomand să procedați cum am procedat noi. Biletele le-am achiziționat cumva în grabă, în luna mai pentru final de iunie, iar website-ul utilizat a fost viagogo.com. De ce nu recomand? Păi, biletele pentru aceste evenimente sau cel puțin pentru cel din Austria se pun în vânzare în valuri de către organizator. Website-urile precum viagogo.com, între aceste valuri, când nu găsești bilete de vânzare de la organizator, îți iau banii și îți promit ei că îți vor cumpăra ție bilet de la organizator. Totul bine și frumos, problema e că adaosul lor pornește de la 50% și cine știe unde se oprește. Noi am dat în jur de 150 de euro pe niște bilete care ar fi costat în mod normal 100 de euro. A doua contra-recomandare: nu vă cumpărați cele mai ieftine bilete, deoarece ele presupun faptul că nu veți avea un scaun pe care să vă așezați. Da, e nice să te poți plimba de colo-colo, dar nu e la fel de nice să stai mai bine de 6 ore pe zi în picioare timp de 3 zile și să nu poți să vezi mare lucru din cauza înghesuielii de lângă gard. Ori, dacă vă doriți neapărat biletele ieftine, luați-vă cu voi un scaun de pescar și poate vreun bunic care să meargă la circuit la ora 07.00 dimineața și să planteze un rând de scăunele lângă gardul circuitului. Oricum ar fi, pentru că suntem români, ne-am descurcat și am văzut din poziții destul de bune, toate momentele importante, cu ceva dureri de picioare la finalul zilei.
Al doilea pas, rezervarea cazării. Aici, fericirea funcționează după principiul, cu cât mai devreme cu atât mai bine. În luna mai, pentru final de iunie, cea mai apropiată cazare decentă ca și raport calitate / preț, am găsit-o la 117 km de circuit. Iar decentă înseamnă că pentru 3 persoane, am plătit 480 de euro pentru 3 nopți și am primit un apartament cu două dormitoare, living generos, bucătărie generoasă, baie, terasă, totul așezat într-un sătuc de munte austriac cu 500 de locuitori unde nici măcar o frunză nu îndrăznea să nu stea la locul ei. Excursia overall a fost tare, dar căsuța unde am stat a fost genială, las aici link-ul poate cine știe, vă interesează, am înțeles că iarna e o stațiune de ski interesantă pe acolo.
Al treilea pas, transportul. Pentru că suntem tineri și neliniștiți și pentru că ne-am dorit libertate, ne-am propus să mergem până acolo cu mașina, cam 1250 de kilometri. Evident distanța avea să fie parcursă în două zile, la dus am stat o noapte în Budapesta iar la întoarcere am rămas o noapte la Timișoara. Și aici am ales varianta economică, dar obositoare. Cred că în total combustibilul nu a costat mai mult 600 de euro, dar condusul a fost destul de obositor. Partea interesantă a fost totuși în Austria, pe drumurile lor printre munți și să nu mai vorbim de autostrăzi.
Acestea fiind zise, la finalul lunii mai eram pregătiți, biletele cumpărate, cazările rezervate. Apoi a venit ziua cea mare și ne-am pornit la drum, prima oprire Budapesta. Am avut și aici norocul să închiriem un apartament amplasat chiar în centrul vechi al orașului. Sincer nu mă așteptam, dar mi-a plăcut Budapesta în măsura în care am reușit să o descopăr într-o seară. Lumea era extrem de relaxată, foarte mulți se plimbau pe malul Dunării iar în centrul vechi era o efervescență comparabilă cu cea din București.
Următoare zi de călătorie a sosit și ne-am îmbarcat rapid pentru drumul nostru către Red Bull Ring. Acum, eu știu că în zilele astea avem noi ceva de împărțit cu politicienii austrieci care nu ne vor în Schengen, dar adevărul e că atunci când am trecut granița din Ungaria în Austria, fără vreun control, peisajul s-a schimbat. N-am fost pentru prima oară în Austria, am mai ajuns la Viena de câteva ori până acum, dar oportunitatea de a călătorii la volan printr-o țară, cred că te ajută puțin mai mult să-i înțelegi cultura și civilizația. Pe toată perioada șederii acolo, am ajuns la concluzia că austriecii sunt niște oameni foarte disciplinați, iar asta mi-a plăcut.
În cele din urmă, după ce am descoperit cum se poate circula fără nicio problemă pe o autostradă pe care se lucrează și după ce am trecut prin tunele săpate în munți egale ca lungime cu numărul de kilometri de autostradă inaugurați în România în ultimii 10 ani (exagerez aici), am ajuns la Red Bull Ring, unde am descoperit un alt exemplu de disciplină. Pe lângă faptul că aveai la dispoziție în aplicația Red Bull Ring harta parcărilor, înainte cu 30 de km de circuit, pe autostradă puteam vedea indicatoare care ne direcționau către parcări funcție de culoarea biletelor.
Am parcat și am luat-o la pas către circuit, cam 30 de minute de mers pe jos. Apoi, ce să vezi, alt exemplu de disciplină, nu tu stat la coadă exagerată, totul așezat la locul lui. Recunosc, am avut inspirația și norocul să alegem un weekend în care pe Red Bull Ring am avut o cursă de Formula 1 cu Sprint, o cursă cu Sprint de Formula 2, Formula 3 dar și Porsche Supercup. Practic, circuitul era populat aproape la orice oră, de vineri, până duminică.
Despre experiența de la fața locului, n-am ce să scriu pentru că despre asta nu se scrie, asta se trăiește. Sunetul motoarelor, abilitatea incredibilă a monoposturilor de a frâna, atmosfera, tot, ce să mai, trebuie să mergeți dacă vă place motorsportul, punct.
După prima zi în care eram entuziasmați la maximum, am început să realizăm ce înseamnă să stai la peste 100 de km de circuit, cu toate autostrăzile lor, 90 de minute le pierdeai pe un drum doar dus. În fine, am ajuns la cazare minunându-ne de frumusețea peisajului și ca orice român prevăzător, aveam în portbagaj o ladă frigorifică în care au călătorit cu noi din România un număr important de mici tradiționali. Mai trecusem prin Austria și știam că oamenii se pricep la drumuri, dar la mâncare nu prea, sau cel puțin nu pe gustul nostru. La capitolul mâncare, micul dejun și cina au fost mesele principale, pregătite la cazare. La circuit, nu prea găseai mâncare să aibă și gust să fie și cât de cât sănătoasă. Multe șnițele, cârnați și cartofi prăjiți, toate servite într-un mod foarte eficient și cu toate astea erau cozi considerabile, mai ales în zilele de sâmbătă și duminică.
Sâmbătă, a doua zi de Gran Prix am avut timp să studiem mai bine împrejurimile circuitului. Am văzut foarte multe zone de camping, pline cu olandezi, iar în jurul circuitului era organizată o scenă foarte tare unde se petrecea non-stop. Cred că experiența statului în camping lângă circuit chiar asigura distracție la maxim, în detrimentul odihnei și confortului. De la o vârstă, nu mai e cum era. Tot sâmbătă, ziua cursei de Sprint din Formula 1, a și plouat puțin, cât să facă lucrurile mai interesante.
Despre evenimentele propriu-zise de pe circuit n-am ce să vorbesc prea mult pentru că, așa cum s-a întâmplat la majoritatea curselor din 2023, Max a câștigat cu o jumătate de minut în fața următorului.
All in all, experiența pentru mine a fost una foarte interesantă, cu toate neajunsurile, nu regret nimic, mă bucur tare mult că am avut oportunitatea să o fac, dar mai departe știu foarte clar că următorul Gran Prix la care voi participa, va fi obligatoriu la Monza, în Italia.
Dacă vă gândiți să mergeți în anii următori în Austria, vă recomand din suflet, organizarea evenimentului e una extraordinară, cozile sunt extrem de suportabile pentru o adunare de peste 40.000 de oameni iar circuitul e unul dintre cele mai frumoase disponibile în calendarul actual al Formulei 1. Costurile totale pentru o persoană pentru configurația aleasă de noi în 2023, au fost de undeva în jurul a 1.000 de euro, cu absolut totul inclus.
