Încep acest articol prin a vă preveni, nu voi discuta numai despre cartea din titlu. Voi încerca să descriu drumul meu până la această carte și motivul pentru care cred că istoria e o știință elementară pentru oricine își dorește să fie lider, înțelegând în profunzime particularitățile unei culturi. Dacă ar fi să fac o analogie tehnică, doar sunt inginer conform studiilor, istoria pentru lideri ar putea fi considerată drept versiunea de bază a software-ului pe care este programată o anumită societate în prezent. În concluzie e foarte util să cunoști limbajul de programare.
Pe cât de utilă ar putea fi această disciplină, pe atât de puțin m-a atras în școală. Fie pentru că am fost eu în vreun fel, fie că poate profesorii de istorie pe care i-am avut, au fost mai mult preocupați de abilitatea elevilor de a reține o sumedenie de ani fără să înțeleagă în profunzime contextele istorice. Nu vreau să arăt pe nimeni cu degetul, dar dintre toate disciplinele disponibile în școală, istoria chiar are o sumedenie de povești, iar povestea vinde după cum ne spunea Steve Jobs. Unde mai pui că toate poveștile pot avea un caracter demonstrativ, util pentru a înțelege lucruri în societate. Dar din păcate, cel puțin pe vremea mea, istoria era tratată ca un concurs de memorie golit de conținut și așa am ajuns poate la o majoritate care stă cu sufletul la gură la apariția unui nou episod din ”Insula iubirii”. Poate dacă viitorii profesori de istorie vor învăța să comunice și să marketeze poveștile istoriei precum un serial Netflix, vom fi mai bine ca societate.
Revenind, dată fiind relația mea cu istoria, la vârsta majoratului meu nu cunoaștem foarte multe despre Familia Regală. Ok, ca să dezvălui contextul complet, sportiv de performanță fiind în liceu într-o clasă de profil real matematică-fizică. Primul contact cu Monarhia l-am avut în 2014, în anul I de facultate, pe când participam la Leaders School, unde printre speakeri s-a numărat și A.S.R. Principele Radu. M-a marcat puțin rigoarea cu care organizatorii ne-au instruit să ne purtăm în cadrul discuției în contrast cu relaxarea de care a dat dovadă interlocutorul nostru. Atunci am început să citesc prima oară despre Familia Regală a României.
Din aproape în aproape, încercând să recuperez ce n-am făcut în liceu, anul trecut pe vremea asta, aflându-mă chiar la Sinaia, aproape de Castelul Peleș, am citit biografia Regelui Carol I, primul rege al românilor. Am fost șocat. În primul rând de cât de multe lucruri importante nu aveam habar și de câte lucruri a putut să facă un german pentru o țară care nu reușea să-și găsească un conducător care să nu o fure. Sună cunoscut? Dacă ar fi să facem o analogie cu lumea modernă, Carol I a fost adus la conducerea unui start-up aproape de faliment și cumva a reușit să obțină o atât de necesară independență pe care mai departe s-a putut construi. Au urmat apoi Regele Ferdinand alături de Regina Maria, care la rândul lor, în detrimentul unui context istoric marcat de război și boli, au reușit să păstreze discursul istoric într-o notă pozitivă, formând România Mare. Apoi, urma o perioadă neclară pentru mine, cu Regele Carol al II-lea urmat de Regele Mihai. Fiind totuși o perioadă recentă, foarte puțin expusă, cel puțin în jurul meu. Și uite așa am ajuns la această carte: Mihai I – ultimul rege al românilor.
Cartea nu a rezistat mai mult de o săptămână în mâinile mele. Sincer să fiu, cred că ar fi un scenariu de film istoric foarte bun. Acțiunea prezentată în carte începe chiar înainte ca Regele Mihai să se fi născut, când pe tron se afla încă Regele Ferdinand. Continuă cu căsătoria Principelui Carol cu Principesa Ana a Greciei, mama Regelui Mihai și descrie foarte amănunțit copilăria zbuciumată a Regelui. Felul în care la vârsta de 5 ani a fost declarat Rege, deoarece tatăl său renunțase la tron pentru a rămâne în afara țării cu o altă femeie, apoi la întoarcerea pe tron Regele Carol al II-lea l-a separat pe Mihai de mama sa, iar în tot acest timp se pregătea începutul celui de-al doilea Război Mondial.
Nu am să redau capitol cu capitol conținutul cărții, deoarece mi-ar face mare plăcere să o descoperiți singuri. Totuși după ce am citit cele două biografii, cea a Regelui Carol I dar și pe cea a Regelui Mihai, am rămas cu două idei ce cred că merită menționate.
Mă tot gândeam, care ar putea fi rolul Familiei Regale în societatea noastră modernă de astăzi. Mă uit la Marea Britanie, Spania, Suedia și așa mai departe și observ că deși regii nu mai trimit armatele la război, conduita lor morală e în continuare un etalon pentru societățile din care fac parte. Identitatea lor națională este legată de Casa Regală. Sigur, în România asta nu ar fi o problemă dacă am avea o clasă politică comparabilă ca și valori etice cu un monarh. Din păcate însă nu e așa, iar clasa politică dă Președintele care din păcate nu e tocmai un model de urmat, cel puțin deocamdată.
A două idee pe care cred că merită să o expun e legată de această înclinație istorică pentru instabilitate politică în spațiul românesc. De pe vremea premergătoare lui Carol I când partidele politice nu se puteau înțelege pe cine să pună în fruntea țării până la Regele Carol al II-lea care avea de-a face cu schimbări de guverne la o viteză amețitoare și până la decizia Regelui Mihai de a întoarce armele împotriva Germaniei în al doilea Război Mondial, mi se pare că în mod constant societate românească, cel puțin la nivel de conducere, nu a reușit să definească cu claritate un set de priorități. Privind la modul în care s-au desfășurat ultimii 150 de ani și comparându-l cu ce avem astăzi, totul pare normal, ba chiar aș îndrăzni să spun că am progresat. Desigur, acum noi ne comparăm cu alte state ce au beneficiat de o cu totul altă succesiune de evenimente istorice în ultimii 150 de ani și suntem evident nemulțumiți.
În orice caz, astăzi, mai mult ca acum 150 de ani, soluția problemei e la noi, la mine și la tine și se bazează pe modul în care noi alegem să ne definim prioritățile. Când vom fi în stare să ne aliniem pe un set clar de priorități ca națiune, atunci și clasa politică va fi epurată sau cel puțin va face mai mult ce trebuie. Atâta timp cât ne lăsăm manipulați și învrăjbiți unii împotriva altora, cei 150 de ani se vor repeta. Aici poate Monarhia ar fi putut juca un rol.
Cartea poate fi cumpărată de aici: https://carturesti.ro/carte/mihai-i-ultimul-rege-al-romanilor-763565670
