În acest articol am plăcerea să vorbesc despre o importantă parte a principiilor după care eu îmi călăuzesc deciziile, principii care, sper, corespund filosofiei stoice. Acum, dacă nu ați mai luat contact cu filosofia ori dacă ați luat contact cu ceva ”greu” și aveți impresia ca și mine acum câțiva ani că filosofii sunt oameni care știu doar să vorbească și mai puțin să acționeze, ei bine, nu-i chiar așa. Stoicismul e un curent filosofic extrem de simplu, iar unul dintre părinții săi fondatori e chiar împăratul roman Marcus Aurelius, care între noi fie vorba, s-a cam priceput și la a face lucruri, nu doar la a scrie sau vorbi despre ele.
Bine bine, Marcus Aurelius știm cine e, dar băiatul ăsta Ryan Holiday cu ce se ocupă? Păi, după cum era la modă în America, a renunțat la facultate la 19 ani, s-a apucat să muncească, a ajuns director de marketing pentru un retailer american apoi a fondat o agenție de creație și s-a apucat de scris cărți și produs podcastul ”The daily stoic”. La momentul articolului tipul are 35 de ani și locuiește liniștit într-o căsuță în Texas. Noi doi avem câteva lucruri în comun, doar că eu am terminat facultatea, nu-s milionar și nu m-am apucat de scris cărți. Lăsând la o parte gluma, îl admir foarte mult pe Ryan pentru modul în care vorbește despre aplicabilitatea filosofiei stoice în zilele noastre, deși Marcus Aurelius scria la lumina lumânării acum 2000 de ani.
Revenind la subiectul articolului, în opinia mea, această carte subțirică prezintă cu exemple concrete esența filosofiei stoice. Titlul pleacă de asemenea de la o scriere a celebrului împărat roman amintit mai sus care spunea că acțiunile noastre pot întâmpina obstacole, dar intențiile noastre pot rămâne constante, deoarece mintea noastră se poate acomoda și adapta cu noi contexte, și poate folosi ce are la dispoziție, pentru a ajunge acolo unde are nevoie. Prin urmare, obstacolul în calea obiectivului, stimulează acțiunea în dreptul său deci pe românește obstacolul îți arată pe unde să mergi mai departe. Și aici apare primul principiu pe care eu l-am câștigat din sport și care la mine se traduce prin: atunci când vrei ceva și dai de greu, e momentul să tragi, pentru că acolo se face diferența.
Totuși îmi vine acum în minte o paralelă pe care am auzit-o într-un interviu al prof. Dumitru Borțun (vi-l recomand), în care povestea despre diferența de interpretare a noțiunii de ”băiat deștept” în cultura americană și cea românească. Pentru români să fii băiat deștept înseamnă să te ferești de probleme, în timp ce pentru americani înseamnă să rezolvi probleme. Nu sunt eu în măsură să verific caracterul general al acestei afirmații, dar în scurta mea experiență de viața în societatea românească pot spune că am întâlnit suficiente cazuri care preferă să se ferească și nu să atace. Pare a fi un clișeu plauzibil al situației societății noastre de azi, unde multă lume se plânge și prea puțină face, dar hei, de-asta eu scriu acest articol și tu îl citești, pentru că e mai înțelept să ne înfruntăm obstacolele pentru a înainta către ceea ce ne dorim.
Bun, mai departe filosofia stoică ne spune că de fapt, noi nu prea controlăm ce ni se întâmplă din exterior, obstacolele, dar controlăm ce facem după ce dăm de ele. Așa că obstacolele ajung de fapt să reprezinte oportunități pentru a ne pune mintea la contribuție și a crea ceva nou. Deja sună idealist ceea ce povestesc aici, așa-i? Păi de ce? Din nou, cu ghilimelele de rigoare, deoarece nu am autoritatea să generalizez, dar în bula mea am ajuns să identific anumite reacții pe care noi ca societate le avem când întâmpinăm un obstacol. Ce facem? Ne enervăm, dăm vina pe alții și căutăm vinovați, ne frustrăm, devenim confuzi, ne speriem, ne simțim neajutorați și evident, ne plângem. Sigur, nu le manifestăm pe toate la fiecare obstacol și nu toată lumea o face, dar din păcate am ajuns să cred că majoritatea merge spre această direcție.
Stoicii însă ne învață să nu mai ardem gazul de pomană cu reacțiile enumerate mai sus. Ei și-au structurat această filosofie stoică în trei discipline: percepție, acțiune și voință. Pe acești trei piloni lucrează cu obstacolele pentru a continua să progreseze. Cum lucrează mai exact?
În primul rând percepția reprezintă modul în care privim obstacolul. Putem să-l vedem ca fiind ghinionul de pe lume sau putem să spunem, asta e, s-a întâmplat. Povestea pe care ne-o spunem în legătură cu obstacolul influențează într-o manieră decisivă ce alegem să facem mai departe pentru că putem să ajungem să ne plângem în grupuri organizate sau putem să ajungem să depășim acel obstacol. Cred că aici avem cu toții de lucrat.
Vestea bună e că ce-a de-a doua disciplină a stoicismului, a rămas în România. Din cauza faptului că poate nu ne descurcăm așa bine cu prima, ajungem mai greu să o punem în aplicare pe a doua care se numește acțiunea. Odată ce ai acceptat obstacolul, te apuci de treabă, și îți folosești creativitatea, ingeniozitatea și găsești o cale de a merge mai departe. Nu ratez această ocazie să spun fără nicio reținere că poporul român dă pe afară de creativitate, iar eu pariez pe această valoare națională pentru viitor. Știu însă că și aici avem un obstacol de depășit, și anume, celebra treabă de mântuială descrisă de românescul ”las-o bă că merge așa”. O caracteristică importantă a acțiunii definită de stoici e perseverența, până se atinge rezultatul optim.
Iar cea de-a treia disciplină se numește voința, tradusă destul de nepotrivit din engleză. Această disciplină face mai mult referire la abilitatea de a accepta ceea ce nu poți schimba. Lucruri precum moartea sau oameni care încearcă să îți facă rău. Tot stoicii au în latină o expresie ”amor fati” care se traduce drept dragoste pentru destin și semnifică acea putere interioară de îmbrățișa tot ceea ce ți se întâmplă. Pentru mine e cu siguranță cea mai înaltă virtute stoică, destul de greu de atins, dar cred cu tărie că după ce ajungi să dobândești acea putere interioară, bucuria vieții se simte cu totul altfel.
În cele din urmă cartea ne ajută să ne schimbăm atitudinea față de obstacole, din românescul, cum facem să avem cât mai puține obstacole, în mult mai productivul, cum puteam transforma aceste obstacole în oportunități de dezvoltare. Iar în încheiere am să redau un sfat vechi de 2000 de ani, primit de la un mare împărat roman care ar suna cam așa: Judecată obiectivă în acest moment. Acțiune lipsită de egoism în acest moment. Voința de a accepta factorii externi în acest moment. Asta e tot ce ai nevoie.
Cartea poate fi cumpărată de aici: https://carturesti.ro/carte/obstacolul-este-calea-1661291
