Încep să scriu acest articol, în Barcelona, la finalul unei deplasări ce a avut drept scop testarea modelului Volvo EX30 de către jurnaliști din România și nu numai. Stau pe unul dintre scaunele acestui model, expus în așa numitul Volvo Lounge și scriu pe telefon, după o sesiune foto intensivă realizată cu același device cu ajutorul căruia l-am întrebat pe Chat GPT diverse lucruri.
Luând în considerare acest context, stau și mă gândesc dacă în 2007 când Steve Jobs a prezentat lumii primul iPhone, cineva se gândea că suma de acțiuni pe care tocmai am povestit-o mai sus, poate fi realizată cu ajutorul unui iPhone, 15 ani mai târziu.
Dacă privesc din acest unghi electrificarea în industria auto, încep să înțeleg mai bine de ce colegii mei de la Volvo spun despre EX30 că este unul dintre cele mai importante modele lansate în ultimul timp de către compania pentru care lucrăm.
Bun, acum vreau să încerc să mă lepăd de bias-ul rezultat din relația mea cu Volvo, pentru că îmi doresc să tratez subiectul cât mai obiectiv posibil.
La bază sunt inginer auto, lucru care pe de-o parte mă face să înțeleg puțin mai mult în detaliu, modul în care mașinile cu motor pe combustie, hibride sau 100% electrice, sunt proiectate, fabricate, utilizate pentru ca mai apoi să fie scoase din uz. Din această perspectivă pur inginerească, pentru mobilitatea a milioane de oameni, ca și soluție tehnică, mașina 100% electrică reprezintă cel mai simplu concept fără doar și poate.
Sunt inginer dar sunt și antreprenor, așa că următoarea întrebare pe care mi-o pun e legata de viabilitatea economică a mașinilor electrice. Iar la acest capitol, nu-mi propun să discut prețurile plătite de clienți pe mașinile electrice de astăzi, ci mai degrabă despre elementele ce influențează aceste prețuri. Inginerul de mai sus ne-a spus că soluția tehnică e cea mai simplă, ceea ce înseamnă că numărul de materiale și componente ce intră într-o mașină electrică, este mai mic decât numărul corespondent unei mașini cu motor pe combustie. Simplificând, avem mai puține chestii de cumpărat ca să facem mașina electrică, deci ea trebuie să fie mai ieftină. Nu chiar.
Industria auto, după al doilea război mondial, s-a dezvoltat într-un ritm susținut. Conform statisticdata.org, dacă în 1950 se produceau în jur de 10 milioane de mașini pe an, în 1970 se produceau aproape 30 de milioane, în 1990 se produceau aproape 50 de milioane pentru ca în 2017 să ajungem la aproape 100 de milioane de mașini produse pe an. Pe scurt, în ultimii 70 de ani producția a crescut de 10 ori, jumătate din această creștere întâmplându-se în ultimii 30 de ani. În mod evident în cadrul acestui proces de creștere, au fost dezvoltate și eficientizate o sumedenie de linii de aprovizionare împreună cu întregi industrii, astfel încât costul numărului mare de componente auto dedicate soluției clasice să fie cât mai mic posibil.
Și care-i treaba până la urmă? Mașinile electrice nu-s tot mașini cu 4 roți? Cu ce-s așa diferite. Pe scurt, fix elementul diferențiator e cel care dă astăzi calculele peste cap și anume bateria de acumulatori. În primul rând tehnologia acestor baterii nu reușește momentan să satisfacă pe deplin cerințele aplicațiilor din industria auto, pe românește, cu un rezervor de benzină umplut în 2 minute mergi în medie 500-700 de km în afara orașului pe orice anotimp, în timp ce cu o baterie încărcată la o stație fast-charge în 30 de minute mergi între 300 și 400 de km în afara orașului. Chiar și așa, tehnologia evoluează și în scurt timp, cu foarte mare siguranță, bateriile vor egala și poate chiar vor depăși performanțele motoarelor pe benzină.
Pentru a realiza acest salt tehnologic însă ajungem la provocarea majoră numărul 2 și anume materia brută necesară pentru construcția acestor baterii. Recunosc că până în acest moment nu am reușit să separ informațiile coerente de cele viciate, pentru a-mi răspunde la o singură întrebare: dacă mâine toate lumea își cumpără mașină electrică, avem cu ce să construim atâtea baterii?
Astăzi, costul relativ ridicat al bateriilor, se datorează acestor două elemente: costurile de cercetare necesare îmbunătățirii tehnologiei alături de costurile necesare dezvoltării industriei care să furnizeze materie primă pentru baterii. Odată ce aceste provocări vor fi pas cu pas rezolvate, costurile vor scădea, iar soluția tehnică simplă își va putea atinge adevăratul potențial, oferind o mobilitate fără ardere de combustibili fosili, întregii planete.
Sunt multe lucruri bune care pot veni la pachet cu această schimbare. Populația globului ar putea începe să discute mai serios despre poluare în general, derivând acest concept al electrificării și în alte domenii. Acum dacă tot ne ia panică în legătură cu ce se întâmplă cu bateriile mașinilor electrice după ce acestea ajung la finalul vieții, poate oamenii încep să se gândească și soarta altor produse pe care le utilizează și la un moment dat sunt aruncate, același principiu e valabil peste tot, chiar și pentru mașinile cu motoare pe combustie.
Mai departe, sunt voci care spun că mașinile electrice poluează pentru că energia electrică utilizată este obținută prin procese poluante. Foarte bună observație, la fel și energia cu care îți aprinzi becul în dormitor, dar până acum nimeni nu a făcut vreun scandal pentru asta. E foarte bine că se întâmplă acum, toate aceste lucruri pot duce la o tranziție către energia regenerabilă.
Fără să-mi dau seama, am închis analiza pe criterii economice și am trecut mai departe la cel mai important criteriu, criteriul cultural uman. Din perspectivă economică, situația poate că nu e roz astăzi, însă știința cel mai probabil poate rezolva problema tehnico-economică prin cercetare și răbdare. Continuarea cercetării depinde însă de ultimul și cel mai important criteriu, criteriul cultural uman, care se traduce prin întrebarea: piața ne cere mașini electrice?
Oamenii sunt în general rezistenți la orice fel de schimbare. Schimbarea creează disconfort, o emoție, care chiar și la nivel ideologic este imediat justificată de fel și fel de raționamente. De aceea vedem oameni peste tot împotriva a tot ceea ce e nou. De aceea în 2007 când Steve Jobs a lansat iPhone-ul, multă lume îl arăta cu degetul, aici fiind inclus chiar și CEO-ul Microsoft de la acea vreme care declara faptul că nimeni nu o să cumpere un telefon atât de scump. Sigur au fost foarte mulți oameni de acord cu el. Dar, cumva, peste vreo 15 ani, iPhone-ul e cel mai de succes produs din istoria omenirii, iar acum nici eu nu înțeleg de ce e atât de scump.
Întorcându-ne la mașina electrică, Volvo EX30, în acest moment e un model extrem de important pentru Volvo pentru că se adresează unui anumit tip de aplicație, viața urbană, oferind o sumedenie de beneficii demne de un produs premium cu un cost accesibil. Chiar și astăzi, în oraș, mașina electrică Volvo EX30 bate mașina pe benzină de oraș din orice poziție. Acum parcă deja îi aud pe cei mai rezistenți la schimbare țipând: și unde o încărcăm dacă stăm la bloc? Eu înțeleg această întrebare. Și eu stau la bloc. Am condus o mașină electrică timp de două luni. N-am avut niciodată bateria sub 40%. Ghiciți ce, când am căutat stații de încărcare am găsit, foarte aproape. Și mai ghiciți ce, chiar nu merg 1000 de km pe săptămână ca să am nevoie să încarc zilnic. Nu înțelegeam prea bine aceste două subiecte înainte de a avea pe mână o mașină electrică. Nu mai vorbesc de cei care stau la casă și au panouri solare instalate, ei au înțeles deja cum stă treaba.
Dar chiar și așa, eu unul îmi doresc ca această revoluție electrică să urmeze exemplul dat de iPhone și în general de smartphone-uri, device-uri care au reușit să ofere oamenilor din jurul lumii foarte multe beneficii. Dacă într-adevăr adopția pentru mașinile electrice va avea loc în următoarele zeci de ani, cu siguranță vor fi simțite efecte pozitive și în alte domenii, lucru de care am putea doar să ne bucurăm.
Despre EX30, nu aș vrea neapărat să vorbesc eu foarte mult, e clar că o să spun numai lucruri bune, așa că vă invit să accesați acest link și de asemenea dacă sunteți într-adevăr curioși, să faceți o solicitare de test drive și să veniți să o conduceți. Pentru mine e una dintre cele mai reușite mașini pe care Volvo a reușit să le facă, dat fiind mai ales prețul. După cum mi-a spus mie un inginer la un moment dat în timpul unui internship la Renault Technologie Roumanie, să faci o mașină premium ca inginer e destul de simplu pentru că ai la dispoziție resurse, dar să faci o mașină accesibilă e mult mai complicat pentru că nu ai la fel de multe resurse. Ei bine, eu cred că Volvo EX30 o să prindă foarte bine pe piața românească, deoarece, e o mașină premium făcută accesibilă de o echipă de ingineri foarte tari.
